„Elevii straini sunt o mare resursa, precum orice alt tip de diversitate. Scolile de stat sunt locurile unde mai multe culturi se intalnesc. Daca totul ar functiona, am avea garantia ca in viata am reusi sa interactionam cu ceilalti si sa cream o societate mai buna si mai corecta”. Stam de vorba cu Anna Allerhand care are o cariera de 35 de ani in invatamant, iar de zece ani este directoare la Istituto Comprensivo Via Boccioni.
In cateva minute ne dam seama ca ea stie cat de important este rolul ei: faptul de a conduce o scoala nu este o profesie oarecare. Istituto Comprensivo cuprinde si scolile generale Ippolito Nievo, San Pio X, Principessa Mafalda si gradinitele Casa dei Bambini. In total elevii sunt peste o mie si cei straini reprezinta aproximativ 8%. „Deseori, ei au devenit cei mai buni din punct de vedere didactic chiar daca nu stiau niciun cuvant in limba italiana. Ei dau studiului importanta pe care toti ar trebui sa o dea”.
In ultimii zece ani numarul elevilor straini a trecut de la 100.000 la 800.000. De multe ori, parintii se tem ca prezenta altor limbi si culturi ar putea sa scada nivelul de studiu al copiilor lor. „Eu le spun intotdeauna ca nu este adevarat, dar cateodata adultii sunt neincrezatori. Totusi, aceasta este problema unei intregi societati care ar trebui sa se schimbe. Daca in societatea noastra se intampla ce se intampla, nu putem pretinde ca in scoli sa fie altfel. Pentru copii totul este mai simplu: daca invatatorii li se adreseaza pozitiv, nu vor fi probleme”, ne explica Anna Allerhand.Clasele italienesti s-au schimbat si de aceea Ministerul Invatamantului (Ministero dell’Istruzione, Università e Ricerca) a emanat, in februarie, noile instructiuni pentru primirea si integrarea elevilor straini. „Totodata, si invatatorii si-au dat seama ca situatia sociala din ziua de azi este diferita, la inceput existau mai multe plangeri. Greutatile au ramas, poate chiar au devenit mai multe. In acesti ani, scoala a devenit din ce in ce mai saraca. Prin reforma Ministrului Gelmini nu au mai putut exista doi profesori in aceeasi ora intr-o clasa, ceea ce insemna un sprijin considerabil. Instructiunile, dialogurile si cuvintele frumoase sunt binevenite, dar daca nu avem instrumentele necesare pentru a le pune in practica, atunci acestea nu isi au rostul. Iar instrumente in scoli nu avem”.Deseori, asociatiile „umplu golul” lasat de institutii: acesta este cazul asociatiei Piuculture in ceea ce priveste invatarea limbii italiene L2. „Intotdeauna am apreciat mult ceea ce face asociatia. Anul acesta am lucrat si in timpul verii, dorim sa dam acestor copii toate oportunitatile pe care le putem oferi. Este o perioada dificila si cred ca nu le este usor nici celor care fac voluntariat”.In anumite scoli, printre alte dificultati, se numara si plangerile voluntarilor din cauza relatiei cu profesorii care, de multe ori, nu au o pregatire suficienta si nu sunt destul de sensibili. „Aceasta este o problema structurala”, ne spune directoarea. „Toti spun ca scoala este importanta, dar nimeni nu a inteles cat si cum sa o imbunatateasca. Formarea profesorilor reprezinta o chestiune dificila, ar trebui sa fie obligatorie. Daca invatatorii nu sunt mai buni, nici scoala nu va fi mai buna. Cativa dintre ei sunt intr-o dificultate psihica serioasa, dar nu reusesc sa-i indepartez din clase”.„Invatamantul este intotdeauna perceput ca o „cheltuiala”, niciodata ca si o investitie. Scolile traverseaza o situatie dificila din cauza reducerilor de fonduri si daca vor mai exista asemenea economisiri va trebui sa inchidem unele. Lucrurile se pot rezolva doar in mod politic, dar avem impresia ca cei care decid nu stiu cum functioneaza o institutie”, incheie Anna Allerhand.
Rosy D’Elia
(6 octombrie 2014)
Traducerea si adaptarea de Larisa Stoica
Leggi anche: Accoglienza e integrazione degli alunni stranieri: le nuove linee guida Municipio II: la scuola tra intercultura online e offline Seminario Piuculture: una scuola grande come il mondo