5 noiembrie 2014, Ordinul jurnalistilor din regiunea Lazio oficializeaza ultima etapa a unei munci indelungate si anevoioase: Raisa Ambros este prima jurnalista publicista, care isi are originile in Republica Moldova, inscrisa in regiunea noastra. Un pas mic si in acelasi timp mare pentru ea si pentru o tara careia prea des i se asociaza stereotipul ingrijitoarelor si prostituatelor.
Chiar daca legitimatia de jurnalist este doar un petec de hartie, aceasta a reusit insa sa schimbe putin viata Raisei, crescandu-i autostima si constiinta de a fi o profesionista si de a-si respecta meseria pe care o profeseaza. “De fiecare data cand depasesc o bariera imi dau seama ca noi insine impiedicam cresterea si dezvoltarea proprie din frica de a nu face fata lucrurilor la cel mai inalt nivel”, povesteste jurnalista.
Poate este mai putin important pentru statistica, insa Raisa a fost si prima persoana de origine straina care a devenit jurnalista publicista datorita revistei online Piuculture. Acum este gata sa treaca de partea cealalta a mesei de scris. Dupa trei ani de studiu pe teren a meseriei de jurnalista, va face parte din grupul de docenti ai cursului gratuit de jurnalism pentru straini Infomigranti organizat de Piuculture, care incepe la 17 ianuarie 2015.
“Sunt foarte bucuroasa ca pot transmite experienta mea de jurnalista emigrata tinerilor ambitiosi ce vor sa se familiarizeze cu aceasta profesiune”, comenteaza Raisa cu entusiasm, “sunt sigura ca exemplele bune si greselile pe care le-am comis ca redactor fara experienta ii vor ajuta sa evite situatii neplacute”.
In cadrul cursului pe care il va preda se va axa pe povestea comunitatilor din interior, dar si pe traducerea articolelor, incepand cu sectiunea in romana pe care Raisa o coordoneaza de peste un an si jumatate.
Toate acestea au ajutat-o pe Raisa sa obtina si alte rezultate imbucuratoare: de curand a fost numita media editor europe pentru noua revista The Journal of Social Value fondat de Centrul pentru cetatenie, afaceri si guvernare (Centre for Citizenship, Enterprise and Governance) din or. Northampton din Marea Britanie, care are drept scop promovarea conceptului de inovatie sociala in cadrul proiectului european Seismic – Societal Engagement in Science, Mutual Learning in Cities. “De cand m-am convins ca pot deveni cine imi doresc sa devin, nimeni si nimic nu ma poate opri”.
Piuculutrea avut un rol fundamental in toate acestea. “Am depus eforturi mari, am obtinut rezultate bune, iar colegii mei au crezut in mine si m-au ajutat mult. Am apreciat nespus de mult atunci cand Nicoletta a decis sa schimbe orarul laboratorului dupa orele de lucru, pentru ca sa-mi permita sa particip si eu”.
Zilele ar fi trebuit sa aiba 48 de ore pentru a reusi sa faca totul, sa imbine cele doua activitati. Seara se putea intampla sa fie prezenta la vreun eveniment sau sa ia vreun interviu, noaptea trebuia sa scrie. “A doua zi de dimineata aveam nevoie de o cafea dubla pentru a mai fi buna la ceva. Insa sefii mei nu au stiut niciodata care era motivul cearcanelor mele!” rade Raisa.
“Am simtit ca fac parte dintr-un grup care lucreaza intro atmosfera linistita. M-a surprins solidaritatea colegilor mei, intotdeauna gata sa ma sustina”. Astfel, cu un articol pe saptamana in medie, isi perfectiona limba italiana. Sigur ca mai e inca putin de lucru cu consoanele duble pentru a fi cucerite definitiv.
Iar experienta pe care a trait-o i-a servit ca sa cunoasca mai bine conationalii sai moldoveni la Roma, “am facut cunostinta cu viata lor, cum se adapteaza, care le este mentalitata, cultura si traditiile. Atitudinea mea fata de emigrantii din alte tari se schimba pe masura ce ii cunosteam mai bine”.
Faptul ca declaratia de valoare a studiilor de peste hotarele Italiei a obtinut-o intrun timp foarte lung (studiile de licenta in cinema si televiziune la Academia de teatru si film din Bucuresti) a impiedicat-o sa se inscrie la Universitatea Catolica din Milano in indepartatul 2003. “Deceptionata de barierile birocratice am fost nevoita sa caut orice fel de munca de jos”, insa, ironia sortii pe care o cunosc si italienii, conform CV-ului meu eram supracalificata pentru astfel de pozitii. Apoi cineva mi-a sugerat sa scriu un CV simplu, indicand doar studiile de baza, experienta de lucru necalificat si multe limbi straine”. In mod paradoxal, anume astfel a inceput sa-si construiasca “cariera”, avansand de la ingrijitoare la casiera la supermarket, de la barmanita la chelnerita, de la vanzatoare la secretara.
Timp de doi ani am lucrat in fiecare zi intrun magazin, iar in timp ce asteptam sa intre vreun client, citeam carti pe ascuns. Paralel am decis sa merg la cursuri de scriere pentru a ma putea exprima mai bine in italiana, care pana la urma o invatasem singura”: redactarea articolelor pentru web, televiziune, editologie, web marketing, comunicare si media, engleza si ECDL (permisul european de cunoastere a calculatorului). Am avut tot timpul puterea sa continui sa incerc, eram obisnuita sa fiu unica straina care frecventa astfel de cursuri, insa nu imi era frica sa gresesc sa ma exprim in italiana”. Exersarea si dorinta de a depasi bariera lingvistica si precarietatea in campul de munca au facut-o sa se simta la fel ca altii.
Atunci ii lipsea doar specializarea in jurnalism. Pana la acel email mult ravnit de pe 5 noiembrie 2014.
Gabriele Santoro si Alice Rinaldi
(13 ianuarie 2015)
Traducerea si adaptarea Rodica Iovu