Joaca si invata Italiana: cum se schimba perspectiva asupra scolii

“Prin joaca se invata”, scria Anatole France, premiul Nobel pentru literatura. In aceasta dimineata, la scoala primara din strada S. Maria Goreti, care din 2012 face parte din Institutul Comprensivo Via Volsinio, incepe o lectie deosebita, unde alaturi de regulile de gramatica stau jocurile si cantecele.Elevii, doisprezece copii de diferite nationalitati, sunt asteptati la intrarea in colorata sala de teatru de catre indrumatori, voluntarii asociatiei Piuculture, care din octombrie le sunt alaturi in parcursul pentru invatarea limbii italiene. Inainte de inceperea lectiei,Francesca Turitto, avocata de profesie si reprezentanta grupului de voluntari, prezinta rand pe rand indrumatorii: Ela mama si traducatoare, Antonella invatatoare de matematica, Rinaldo functionar bancar, actual pensionar, Elena fosta comercialista, Saia si Bianca cursante practicante in didactica pentru straini, Carmen si Alessia mame care isi doresc sa devina invatatoare de italiana. Toti sunt de acord si privesc invatarea ca moment de joc si relaxare, departe de note si evaluari ,intr-o clima care sa favorizeze comunicarea atat intre elev si profesor cat si intre elevi. Unii copii sunt de putin timp in Italia si deseori se simt dezorientati , se inchid in ei insisi din imposibilitatea de a comunica si prin urmare au dificultati in a interactiona cu ceilalti. 

Nivelul lingvistic al copiilor, testat in prealabil este diferit, asa incat, dupa ce au cantat impreuna la inceputul  lectiei, fiecare copil vine repartizat in grupe alaturi de un indrumator. Sunt plini de energie si pregatiti de lectie, chiar si cei mai timizi , care la ultima strofa si-au facut auzite glasurile. Fiecare se aseaza la locul sau, relaxat si increzator. Lectia de astazi vorbeste despre ” Meserii”: se coloreaza, se scrie, se decupeaza si se comunica. ” Scopul acestui curs “, ne explica Francesca si Antonella, este acela de a facilita invatarea prin intermediul jocului. Nu ne dorim ca lectiile noastre sa fie replica celor de la scoala. In clasa noastra, lectia de italiana devine un mijloc de comunicare cu ajutorul caruia copiii se pot exprima , castigand incredere si devenind mai siguri de ei insisi. Ne explica cum dialogul constant cu profesorii scolari este fundamental , pentru a satisface exigentele fiecarui copil in parte, dat fiind nu doar nivelul lingvistic diferit, cat si felul de a invata a fiecaruia.De exemplu, chinezii, data fiind structura limbii lor, invata regulile gramaticale in maniera mnemonica si folosesc un mod divers, care cere o atentie diferita in didactica”, intervine Saia, care in cadrul altei asociatii preda cursuri doar pentru chinezi . 

Rezultatele sunt surprinzatoare : copiii interactioneaza intre ei, scriu , citesc si ce este cel mai important, se simt bine. Uneori se muta din banca pentru a schimba doua vorbe, o gluma cu colegii din celelalte grupuri. Este o clima amicala , unde pot vorbi. De fapt, aici trebuie sa vorbesti !Nu exista reguli stricte, nu exista regula linistii!“Pentru copii”, explica Carmen, intrerupta uneori de un mic filipinez care ii cere sa ii observe desenul, “integrarea poate fi deseori mult mai anevoioasa decat pentru adolescenti. Acestia din urma, cu un bagaj mai mare de cunostinte, au mai multe interese, in timp ce pentru copiii care abia ajung in Italia, singurul punct de referinta il reprezinta familia care in cea mai mare parte din cazuri intalneste greutati in procesul de integrare. Pentru ca de cele mai multe ori, suntem noi, adultii  care ne temem de divers “ . 

Carmen este pasionata de limbi straine, a studiat japoneza si chineza si a lucrat in contexte internationale.Pentru ea, multiculturalismul in scoala reprezinta ” un patrimoniu pretios pentru copii “, care au in felul acesta au posibilitatea sa cunoasca realitatea din mai multe perspective, fara preconceptii.

” Putem infrunta sau accepta diversele culturi, dar de mare importanta este schimbul de opinii.”

“Daca ei sunt multumiti, se schimba si perspectiva asupra scolii “ spune Francesca. Drept dovada, la sfarsitul cursului, copiii se intorc fericiti in scoala, la clasele lor . S-au dedicat si s-au implicat mult si cu atentie , dar nu sunt obositi. Iar pe fetele indrumatorilor se citesc doar zambete si satisfactie.

Elisabetta Rossi

(17 martie 2017)

Traducerea si adaptarea de Laura Mitrea