Despre intalnirea dintre tinerii unei redactii si tinerii unei scoli de fotografie ,se va vorbi pe 30 martie ora 18 la Auditorium Goethe-Institut in cadrul evenimentului ” Nasterea unei expozitii” : redactorii ziarului Piuculture, fotografii de la ISFCI si imigrantii din Municipiul II.O ocazie, atat pentru a descoperi metodele diverse de abordare si diferentele intre jurnalismul social si fotojurnalism, dar si pentru a cunoaste protagonistii articolelor publicate in cursul anilor de catre Piuculture. De asemenea, o ocazie pentru a face cunoscuta istoria unui ziar care, timp de cinci ani , a adunat pas cu pas, ecouri si povesti ale unei mici parti din lume.Povestile din spatele fotografiilor” Va rog sa ne scuzati, dar copiii sunt presati de ziaristi in aceasta perioada. Ne putem auzi mai tarziu? ” Este vocea unui operator de la Civico Zero: pentru ca ziarele nationale descoperisera fenomenul de minori neinsotiti si insistau pe povestile acestora in tranzit.Piuculture venise pentru prima data la Civico Zero in 2012 si se intorcea periodic, dar in acel moment era oportun sa se opreasca, sa nu insiste: Civico Zero, centrul de zi, transmitea o cerinta legitima care trebuia respectata. E necesar uneori ca timpul jurnalistic sa se opreasca si sa lase spatiul pentru timpul ” altuia “.Intre timp , ziarul a facut cunoscute diverse povesti de viata : succesele lui Barikamà, rugaciunile in moscheele abuzive din periferie, nesfarsitele evacuari din Baobab, sosirea tinerilor eritrei la A28. S-a scurs timp rational pentru redactie pentru a se putea intoarce la Civic Zero . Initial, ca invitatii unei expozitii , fara caiet si creion, iar apoi intr-o vizita impreuna cu tinerii participanti la Infomigranti Scuola, pentru a arata lor lumea paralela a concetatenilor invizibili.Pentru ca un bun jurnalist nu compromite niciodata pactul cu cititorul. Chiar si daca acest lucru cere timp. Jurnalism de strada, jurnalism socialA face jurnalism de strada inseamna sa consumi talpa pantofilor, inseamna sa inveti sa asculti. Inseamna sa gasesti o deschizatura in portile care se inchid si sa descurci firele printre impletiturile de povesti si vieti intalnite, pentru a da un sens intamplarilor .Inseamna sa inveti ca ceea ce iti ofera persoana careia ii iei un interviu este mai mult decat o multime de cuvinte: e o parte din viata sa pe care hotaraste sa ti-o impartaseasca, prin urmare trebuie respectata. Mai mult, un bun jurnalist culege informatiile, nu le fura: fiecare particica de poveste pusa negru pe alb reprezinta fructul unei intalniri si a increderii care se stabileste cu persoana respectiva. Daca dialogul se inchide, nici cuvinte de scris nu mai sunt : articolul va vedea zile mai bune departe de acel moment, daca le va mai vedea!In cinci ani de articole, investigatii , reportaje, la Piuculture s-au consumat multe talpi de pantofi , invatand sa se cunoasca persoane si situatii inainte ca ele sa devina de domeniu public. Ziarul a fost sursa – citata sau imprumutata, in functie de caz – si voce pentru multi care nu ar fi avut alt mod de exprimare . Cand posturile TV nationale punctau degetul impotriva romilor care jefuiau turistii in gara Termini, Piuculture a povestit viata acelor romi care muncind zi de zi, incearca sa se elibereze de stereotipe. Cand unii exponenti politici tunau impotriva imigrantilor: ” Imigrantii la ei acasa !”, redactia aduna vocea celor care isi cresc fiii la distanta, tinand vise si diplome in sertare , punand deoparte bani pentru o reintoarcere fara data in tara. Si totul, incercand sa mentina o privire obiectiva, departe de sensibilitate. Nu este mereu simplu, dar practica ajuta. Si in cinci ani , practica s-a facut destula.Din patrimoniul construit de-a lungul anilor de catre voluntarii redactiei, prin investigatii conduse din pasiune si nu din profesie si o retea de contacte originale adunate strada cu strada, eveniment cu eveniment, cu mai putin de o luna in urma , a luat nastere o expozitie.Fotografii de la ISFCI au pus pe hartie ( fotografica ) cuvinte digitale adunate din ziar saptamana de saptamana. Modul in care acestia au vazut lucrurile , va fi expus pe perete alaturi de o speciala harta a sectorului II elaborata de Piuculture pas cu pas in anii de activitate. Lucrarile vor putea fi vizionate pana pe 14 aprilie .
Veronica Adriani
( 21 martie 2017 )
Traducerea si adaptarea de Laura Mitrea
PIU’ CULTURE – Migranti nel Municipio IIMostra fotografica de Eliana BambinoDeschisa pana pe 14 aprilie, Foyer del Goethe-Institut, via Savoia 15Orar: luni 14–19 | marti miercuri joi vineri 9–19 | sambata 9–13Citeste si: